Categoria Blog

Un aspect foarte important al antrenamentului este cel al pregătirii psihologice. Krav Maga are ca finalitate ieșirea din starea de pericol, salvarea din fața unei agresiuni săvârșită cu violență, ca lovirea, jaful, tâlhărie, sechestrarea de persoană, violul, etc. Iar aceste stări de pericol în care ne putem afla la un moment dat, ne condiționează nu doar fizic ci și, sau mai ales emoțional. Aceste agresiuni se produc pe stradă, în mijloace de transport, în trafic sau în diverse medii, deci de cele mai multe ori nicidecum în mediul familiar și sigur din sala de antrenament. Pentru acest motiv pregatirea sub aspectul psiho-emoțional este luată serios în considerare și face parte din antrenamentul specific, exersând tehnici și scenarii ce pun practicantul sub stres nu doar fizic ci și emoțional. Doar așa acesta va reuși când se va afla într-o situație reală să facă față mai bine tensiunii și să reacționeze rapid și eficient.

Krav Maga se bazeaza pe cateva principii tactice principale si anume:

■ Apara-te si contraataca in modul cat mai rapid si direct posibil.

■ Neutralizeaza cat mai rapid si eficient atacul, folosind orice mijloace la indemana, cu agresivitate, forta, viteza si precizie asupra zonelor vulnerabile.

■ Scaneaza, cerceteaza zona si asigura-te contra eventualelor pericole.

■ Paraseste rapid locul atacului si controleaza eventualele rani.

■ Informeaza si ajuta autoritatile.

Este foarte important ca oriunde suntem, sa fim constienti de mediu, de caile de acces, de persoanele care sunt in apropierea noastra, de zgomote suspecte, masini, etc. Constientizarea mediului inconjurator este un element de preventie foarte important in autoapărare. Cand suntem perfect constienti de persoanele din jurul nostru este mult mai usor sa prevenim un atac.

In Krav Maga apararea sub forma pararilor sau blocajelor, se prezinta stilizat sub forma lui cerc. Apararea în 360 grade cum este denumita se execută cu brațele si urmareste posibilitatea blocarii oricărei lovituri din raza noastra de actiune.

Un mod caracteristic de aparare in krav maga este prin blocarea loviturilor este bursting sau tradus ar veni explozie. Din imposibilitatea realizarii unor tehnici „curate”, a loviturilor ce presupun pivotari complete sau abilități motrice superioare ( asa cum se realizeaza in box, kick box, etc) si pentru o apărare executată cat mai rapid, deseori recurgem la acest bursting. De cele mai multe ori, intr-o situație reală,  apararea sau lovirea agresorului într-o manieră „curată” specifică artelor marțiale tradiționale va fi anevoioasă si probabil de nerealizat. Nivelul ridicat al agresivității agresorilor este adesea determinant si creează foarte rar oportunități reale de exprimare foarte tehnică și cu succes a procedeelor învățate în sala de antrenament. De aceea, antrenamentul ar trebui să ne scoată din zona de confort si să urmărim simularea situațiilor de stres, rezistivitatea si agresivitatea partenerului de lucru să poată aduce un plus de realism care să ne testeze  capacitatea de a pune în aplicare tehnicile învățate.

Tehnicile specifice de krav maga presupun lovirea zonelor sensibile: nas, ochi, gat, tample, urechi, plex solar, testicule, articulatii. Momentul ales, viteza de reactie, modalitatea simpla si instinctivă, determinarea si violența cu care putem răspunde acțiunilor unui sau unor agresori, sunt factori care pot face diferența într-o situație periculoasă.

Situatiile considerate cele mai grele si periculoase dar si cele mai răspândite, sunt atacurile cu arme taioase si atacurile in care sunt mai multi agresori. Adesea in apararea impotriva unui agresor inarmat cu un cutit cel ce se apara va fi taiat. Daca taieturile nu sunt in zone vitale, victima are sanse mai mari sa reuseasca sa fuga sau sa neutralizeze atacatorul.

Tehnicile impotriva amenințărilor cu arme de foc presupun redirectionarea liniei focului, controlarea armei, neutralizarea atacatorului si dezarmarea. Tehnicile de aparare pot varia in functie de tipul armei, pistol, revolver sau armă lungă.

Violența reală este rapidă, dinamică și haotică. Cel puțin una din persoanele implicate într-un conflict va încerca s-o rănească pe cealaltă și niciuna nu va ști ce va face cealaltă în continuare. Nu este ceea ce vezi în majoritatea filmelor sau înveți la cele mai multe clase de arte marțiale.
În orice atac în care vă puteți apăra în mod legal, agresorul va avea probabil un avantaj semnificativ asupra voastră, sau cel puțin un avantaj perceput. Vor fi mai mulți sau vor avea arme și / sau vor fi mai mari, mai puternici și mai rapizi decât tine. Dacă nu cred că au un avantaj, vor alege o altă victimă.
Marea majoritate a artelor marțiale astăzi nu pregătește practicanții pentru adevărate atacuri. Ele nu abordează evitarea, conștientizarea și prevenirea, nu au strategii eficiente pentru a face față unui atac real sau metode de antrenament care funcționează, tehnicile sunt orientate catre artă sau sport, mai degrabă decât pentru a face daune maxime și nu reușesc să abordeze intr-un mod realist utilizarea armelor/obiectelor și apărarea contra atacatorilor multipli. Toate antrenamentele se desfășoară în camere bine iluminate, pe suprafețe curate, plane, fără nimic de care să ne împiedicăm, precum și în îmbrăcăminte de sport sau chiar ținute tip „kimonou” sau Gi, și desculț. Sunt atacuri individuale sau tehnici ușor de identificat una după alta, iar „tipul rău” nu se ripostează la rândul său după ce atacul său inițial este blocat.
Atacuri reale se produc în locuri reale, nu în săli de antrenament goale. În realitate, sunt borduri, garduri, mașini și tot felul de obstacole în care ne putem împiedica sau lovi, și locuri bune pentru un atacator în care să se ascundă pentru a ne surprinde. În interior, există un spațiu limitat pentru a ne deplasa, cu o mulțime de echipamente pentru a amortiza căderea. Agresorul va avea probabil o armă/obiect periculos la îndemână oricum. Este probabil să fie întuneric și nu veți putea vedea bine. Este probabil ca să nu știți dacă atacatorul are o armă sau nu, chiar și după ce ați fost înjunghiat, lovit sau bătut cu ea. Atacurile reale implică în general o mare cantitate de mișcare și haos. Nu sunt nimic asemănător cu ceea ce antrenează majoritatea artiștilor marțiali.
Sportul marțial sau de contact (box, box thailandez și jiu brazilian, de exemplu) fac o treabă bună în pregătirea elevilor pentru a face față unui adversar complet necooperant. Cu toate acestea, acestea se concentrează pe „lupte” unu-la-unu, cu tehnici și intervale limitate, între doi participanți dispuși, fără arme și în spații curate concepute pentru luptă. Multe arte marțiale tradiționale susțin că se concentrează mai mult pe autoapărare, dar nu reușesc să se antreneze împotriva adversarilor necooperanți care ripostează înapoi. În realitate, deși pot folosi tehnici mai potențial periculoase la antrenamente, studenții din aceste stiluri sunt și mai puțin pregătiți să facă față unui atac real decât cei care se antrenează în sporturile de contact, din cauza lipsei de familiaritate în mediile necooperante. Prin antrenamente specifice, simulări și testări în condiții cât mai stresante ne străduim pe cât se poate să acoperim aceste aspecte, și împreună cu toate conceptele și exercițiile necesare, să venim cu soluții cât mai bune dar la îndemână pentru crearea abilității reale de autoapărare.